Rezultate principale (Reședință,):
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. résidence)
1. sediu al unei autorităţi sau al unei persoane oficiale; localitate, clădire unde se află acest sediu; rezidenţă.
2. locul în care locuieşte temporar cineva.
Rezultate secundare (Reședință,):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. capitale)
1. oraş al unei ţări unde îşi au reşedinţa organele puterii de stat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. castellum, it. castello)
1. construcţie fortificată, medievală, cu turnuri, înconjurată cu ziduri mari şi şanţuri, servind ca reşedinţă seniorilor feudali.
2. ~e în Spania = visuri irealizabile, planuri fantastice; himere; ~ de apă = rezervor, construcţie înaltă, destinată acumulării apei potabile sau industriale şi distribuirii ei.
3. fiecare dintre construcţiile metalice sau de lemn deasupra punţii superioare a unei nave.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. domiciliaire)
2. care se face la domiciliul cuiva.
3. (prin ext.) care privește locul de reședință.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. empyrée, gr. empyrios, it. empireo)
1. partea superioară a cerului, unde se credea că se află reşedinţa zeilor; locaşul zeilor.
2. (poet.) bolta cerului, firmament.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr., it. nomade; lat., gr. nomas)
1. I. caracteristic nomazilor.
2. care nu are o aşezare stabilă, permanentă; rătăcitor.
3. care nu se stabilește definitiv pe un anumit teritoriu, mutându-se de pe un loc pe altul; (înv.) nomadic.
4. care se desfășoară în peregrinări; (înv.) nomadic.
5. care nu are caracter stabil; (înv.) nomadic.
6. (entom.) albină ~ă = albină cuc cu aspect de viespe aparținând genului Nomada.
7. (despre animale) care schimbă climatul în funcţie de sezon.
8. II. membru al unui grup uman care trăiește mișcându-se în funcție de anotimpuri.
9. membru al unui popor care nu are o așezare statornică.
10. persoană care nu are o locuință fixă și se deplasează mult.
11. (fig.) cel care își schimbă adesea țara, reședința.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. praetorium, fr. prétoire)
1. reşedinţa pretorului roman; loc unde acesta îşi exercita funcţia.
2. prefect al ~lui = comandant al gărzii pretorienilor.
3. loc într-o tabără romană unde era aşezat cortul comandantului.