Dictionar

adept, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. adepte, lat. adeptus)

1. persoană care aderă la o teorie, la o doctrină etc.
2. (prin ext.) persoană care împărtășește convingerile cuiva.
3. inițiat în misterele unei secte, în secretele unei științe, ale unei arte etc.
 

ambrazură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. embrasure)

1. deschizătură în peretele unei fortificaţii, într-un blindaj, care permite tragerea cu armele de foc.
2. deschizătură redusă într-un zid, în care se montează o uşă sau o fereastră.
 

anchiloglosie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ankyloglossie)

1. aderenţă a limbii la gingii, sau la peretele bucal.
 

apotrop, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. apotrope)

1. (bot.; despre ovule) prins lateral pe peretele placentar.
 

areism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. aréisme)

1. (geol.) stare a unei regiuni areice; absența unei rețele hidrografice permanente.
 

arteră

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. artère)

1. vas sangvin care duce sângele de la inimă la organe şi ţesuturi.
2. magistrală de circulaţie.
3. conductă hidraulică magistrală.
4. linie electrică de alimentare principală a unei reţele de distribuţie.