ridicătură
Parte de vorbire: s.f.
Etimologie: (ridica + -ătură)
Etimologie: (ridica + -ătură)
1. parte mai ridicată; proeminență; convexitate; protuberanță.
2. ridicare de lucruri grele.
3. ~ de pământ = movilă; dâmb.
4. (înv.) înălțare în rang.
5. (anton.) adâncitură, depresiune, lăsătură.