Dictionar

Rezultate secundare (Ridicat):

înalt; zvelt; ridicat

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT altus; elatus; excelsus; procerus

2. FR haut; élevé; élancé

3. EN high; elevated; tall; lofty

4. DE hoch; erhoben

5. RU высокий; высокорослый; возвышенный; изяшный стоойный

6. HU magas, karcsú, sudár, felemelt, felhúzott


Ridicătură

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (ridica + -ătură)

1. parte mai ridicată; proeminență; convexitate; protuberanță.

2. ridicare de lucruri grele.

3. ~ de pământ = movilă; dâmb.

4. (înv.) înălțare în rang.

5. (anton.) adâncitură, depresiune, lăsătură.


Accident

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accident, lat. accidens)

1. s. n. eveniment întâmplător şi neprevăzut, cu consecinţe dăunătoare.

2. ridicătură, adâncitură a unui teren.

3. însuşire a unui lucru, fenomen nelegată de esenţa lui.

4. ~ fonetic = modificare fonetică întâmplătoare (asimilaţia, epenteza, metateza).

5. s. m. alteraţie.


Angro

Parte de vorbire: adv.
Origine: (fr. en gros)

1. în cantităţi mari; cu ridicata.


Arc

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. arcus, fr. arc)

1. armă (primitivă) de aruncat săgeţi.

2. tot ceea ce are forma unui arc (1).

3. (mat.) porţiune dintr-o linie curbă, dintr-un cerc.

4. element de arhitectură în formă arcuită, care leagă între ele două ziduri, două coloane etc.

5. ~ de triumf = monument în formă de portic arcuit ridicat în amintirea sau pentru comemorarea unui eveniment; ~-butant = construcţie în formă de semiarc, în exteriorul unui edificiu pentru a neutraliza împingerea boltelor gotice; ~-rampant = arc cu reazemele denivelate.

6. ~ voltaic = descărcare electrică între doi electrozi prin care circulă un curent de mare intensitate.

7. organ de maşină, din oţeluri aliate, destinat legăturii elastice între două piese.

8. ~ reflex = ansamblu de elemente nervoase care asigură realizarea reflexelor.


Ascendent, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. ascendant, lat. ascendens)

1. adj. urcător, suitor; ascensiv.

2. (despre un astru) care se înalţă deasupra liniei orizontului.

3. (fig.) în dezvoltare progresivă.

4. s. m. f. rudă în linie directă care face parte dintr-o generaţie anterioară.

5. s. n. înălţare a unui astru deasupra orizontului.

6. (astrol.) parte a cerului deasupra orizontului în momentul naşterii cuiva; semn zodiacal ridicat deasupra orizontului estic, la naştere.

7. autoritate morală, influenţă (asupra cuiva).


Autoclavă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. autoclave)

1. recipient metalic închis ermetic, în care au loc procese fizice şi chimice sub presiune (la o temperatură ridicată).

2. capac care închide ermetic un recipient, închis prin presiunea din interior.


Baisse

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. baisse)

1. speculaţie la bursă practicată la operaţiuni de vânzare pe termen, constând în vânzarea titlurilor de valoare sau a mărfurilor la un curs ridicat cu scopul de a le răscumpăra, la expirarea termenului, la un curs mai scăzut.