Dictionar

Rezultate secundare (Ridicol.):

Ridicol, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (it. ridicolo, fr. ridicule, lat. ridiculus)

1. adj. care stârneşte râsul, batjocura; caraghios.

2. (despre cifre, sume etc.) foarte mic, derizoriu.

3. s. n. ceea ce este demn de râs.


Acutrament

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accoutrement)

1. îmbrăcăminte bizară şi ridicolă; împopoţonare.


Arlechinadă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. arlequinade)

1. piesă în care arlechinul joacă rolul principal.

2. bufonerie de arlechin.

3. (p. ext.) faptă caraghioasă, ridicolă.


Bonz

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bonse, port. bonso)

1. preot, călugăr budist.

2. personaj de o solemnitate ridicolă

3. (fig.; ir.) şef, lider, om influent într-un partid politic.


Comic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. comique, lat. comicus, gr. komikos)

1. adj. propriu comediei, referitor la comedie.

2. care stârneşte râsul; hazliu, vesel, ridicol.

3. s. n. categorie estetică, ceea ce provoacă râsul într-o operă dramatică.

4. s. m. actor care interpretează roluri de comedie.


Compuncţiune

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. componction)

1. (religie) durere, regretul de a-l fi jignit pe Dumnezeu; contrițiune, pocăinţă.

2. atitudine, care poate fi afectată și ostentativă, de regret, umilință, contemplare.

3. (ironic) aer solemn ușor ridicol, gravitate afectată sau exagerată.


Derizoriu, -ie

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. dérisoire, lat. derisorius)

1. (despre preţuri, valori) neînsemnat, lipsit de valoare; nesemnificativ, ridicol.