Rezultate secundare (Ridicol.):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (it. ridicolo, fr. ridicule, lat. ridiculus)
1. adj. care stârneşte râsul, batjocura; caraghios.
2. (despre cifre, sume etc.) foarte mic, derizoriu.
3. s. n. ceea ce este demn de râs.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accoutrement)
1. îmbrăcăminte bizară şi ridicolă; împopoţonare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. arlequinade)
1. piesă în care arlechinul joacă rolul principal.
3. (p. ext.) faptă caraghioasă, ridicolă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bonse, port. bonso)
2. personaj de o solemnitate ridicolă
3. (fig.; ir.) şef, lider, om influent într-un partid politic.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. comique, lat. comicus, gr. komikos)
1. adj. propriu comediei, referitor la comedie.
2. care stârneşte râsul; hazliu, vesel, ridicol.
3. s. n. categorie estetică, ceea ce provoacă râsul într-o operă dramatică.
4. s. m. actor care interpretează roluri de comedie.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. componction)
1. (religie) durere, regretul de a-l fi jignit pe Dumnezeu; contrițiune, pocăinţă.
2. atitudine, care poate fi afectată și ostentativă, de regret, umilință, contemplare.
3. (ironic) aer solemn ușor ridicol, gravitate afectată sau exagerată.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. dérisoire, lat. derisorius)
1. (despre preţuri, valori) neînsemnat, lipsit de valoare; nesemnificativ, ridicol.