Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accoutrement)
1. îmbrăcăminte bizară şi ridicolă; împopoţonare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. arlequinade)
1. piesă în care arlechinul joacă rolul principal.
3. (p. ext.) faptă caraghioasă, ridicolă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bonse, port. bonso)
2. personaj de o solemnitate ridicolă
3. (fig.; ir.) şef, lider, om influent într-un partid politic.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. rodomontade)
1. vorbire, tiradă emfatică; limbajul unui rodomont.
2. remarci lăudăroase, atitudine pretențioasă și ridicolă; comportament de rodomont; lăudăroşenie, fanfaronadă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. sufficienza)
1. faptul de a fi suficient; îndestulare.
2. vanitate; îngâmfare ridicolă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. tic)
1. mișcare convulsivă și repetată din contractarea involuntară a unor mușchi.
2. deprindere, mai mult sau mai puțin ridicolă, pe care o capătă cineva în mod inconștient.
3. ~ verbal = cuvânt, expresie care revine inconștient, inutil și supărător în vorbirea cuiva, ca urmare a unei deprinderi.