colmatare
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (colmata)
Etimologie: (colmata)
1. acțiunea de a colmata; colmataj.
2. umplerea naturală a unui bazin oceanic, marin sau lacustru, ori a albiei unui râu prin aluvionare.
3. lucrare de îmbunătățiri funciare prin depunerea dirijată a materialului solid purtat în suspensie de apele curgătoare, în scopul ridicării nivelului terenurilor joase, inundabile.
4. umplere a porilor solului cu material solid transportat pe cale mecanică, în scopul micșorării porozității.