Dictionar

Rezultate principale (Ridicătură,):

Ridicătură

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (ridica + -ătură)

1. parte mai ridicată; proeminență; convexitate; protuberanță.

2. ridicare de lucruri grele.

3. ~ de pământ = movilă; dâmb.

4. (înv.) înălțare în rang.

5. (anton.) adâncitură, depresiune, lăsătură.


Rezultate secundare (Ridicătură,):

Accident

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accident, lat. accidens)

1. s. n. eveniment întâmplător şi neprevăzut, cu consecinţe dăunătoare.

2. ridicătură, adâncitură a unui teren.

3. însuşire a unui lucru, fenomen nelegată de esenţa lui.

4. ~ fonetic = modificare fonetică întâmplătoare (asimilaţia, epenteza, metateza).

5. s. m. alteraţie.


Bară

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. barre)

1. drug de metal (destinat prelucrării).

2. piesă de metal sau de lemn, în construcţii sau în dispozitive tehnice pentru transmiterea eforturilor.

3. (fig.) obstacol, piedică în calea realizării unui lucru.

4. fiecare dintre cei trei stâlpi care delimitează poarta la unele jocuri sportive.

5. şut în stâlpul porţii de fotbal.

6. barieră care desparte pe judecători de avocaţi şi împricinaţi; locul de unde se pledează în faţa justiţiei.

7. (herald.) figură diagonală care reuneşte unghiul stâng de sus al unui scut cu unghiul drept de jos.

8. linie verticală sau oblică, element de separare într-un text.

9. linie verticală care separă măsurile unui portativ.

10. ridicătură de metal liniară încrustată în tastiera unor instrumente cu coarde ciupite.

11. îngrămădire de aluviuni la gura de vărsare a unui râu într-un fluviu sau în mare.

12. mascaret.


Bilon

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. billon)

1. s. m. aliaj monetar în compoziţia căruia intră în cea mai mare parte sau exclusiv metale comune.

2. monedă divizionară, cu valoare intrinsecă, inferioară valorii sale nominale.

3. s. n. ridicătură de pământ de-a lungul unui rând de plante cultivate.


Bosă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bosse)

1. ridicătură naturală (a unui teren, a unei roci etc.).

2. (anat.) protuberanţă, umflătură, proeminenţă.

3. (fig.) aptitudine.


Mamelon

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. mamelon)

1. sfârcul mamelei.

2. formaţie anatomică proeminentă.

3. ridicătură de teren izolată, cu vârful rotunjit.


Monticul

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. monticule, lat. monticulus)

1. mică ridicătură de teren cu aspect de movilă; grămadă de materiale, de pietre etc.

2. (anat.) mică proeminenţă rotunjită.