antirid, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.n.  
Etimologie: (fr. antiride)

1. (produs cosmetic) care reduce sau atenuează ridurile.

carlin

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. carlin)

1. câine de agrement cu corpul scurt, capul masiv, rotund și brăzdat de riduri și cu botul pătrat și scurt; mops.

lifting

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl., fr. lifting)

1. operație de chirurgie estetică pentru eliminarea ridurilor.

rida

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. rider)

1. a face, a căpăta riduri.

neted

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. nitidus)

1. care are suprafața dreaptă, fără asperități; p. ext. lucios, alunecos.
2. mușchi ~ sau musculatură, fibră (musculară) ~ă = mușchi sau musculatură, fibră (musculară) care nu prezintă striații.
3. (despre piele; p. ext. despre părți ale corpului) fără riduri, fără zbârcituri, întins, catifelat, mătăsos.
4. (despre păr) lins, întins.
5. (despre suprafețe, locuri, terenuri) care este drept, fără asperități, care este lipsit de denivelări, de accidente; întins, plan, șes.
6. (despre drumuri) fără hopuri sau făgașuri; plat, drept, uniform; lin.
7. expr. (adverbial) a-i veni (sau a-i fi) ~ = a-i fi ușor, comod să facă ceva, a-i veni la îndemână.
8. fig. clar, precis, limpede, deslușit; p. ext. deschis, fățiș, direct.

pungit, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (vb. pungi)

1. (despre gură, buze) strâns și țuguiat, cu aspectul unei pungi; (reg.) pungos.
2. (despre oameni) cu riduri multe, cu obrazul ridat.
3. (reg.; fig.; despre oameni) necăjit.
4. (bot.; despre unele organe) ascuțit la vârf.
5. (Mun.; Olt.) zgârcit.