Dictionar

rigiditate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. rigidité, lat. rigiditas)

1. însușirea, starea a ceea ce este rigid; proprietate a corpurilor solide de a nu se deforma sub acțiunea forțelor exterioare.
2. (fig.) severitate excesivă; asprime; formalism.
 

frigiditate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. frigidité, lat. frigiditas)

1. caracter frigid.
2. indiferență sau aversiune, la femei, față de raportul sexual; incapacitate de a obține orgasmul.
3. starea a ceea ce este rece (ex. frigiditatea unui cadavru, frigiditatea marmurei).
 

psihorigiditate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. psychorigidité)

1. caracteristică de comportament a unui bolnav care perseverează în propriile idei și convingeri, lipsit de dinamism adaptativ.
 

acampsie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acampsie, cf. gr. a „fără” + kamptein „a îndoi”)

1. (med.) rigiditate anormală a unei articulații, reducând sau împiedicând total flexiunea acesteia.
 

antiparkinsonian, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. antiparkinsonien)

1. (medicament) care diminuează rigiditatea și trembolența în boala lui Parkinson.
 

autoportant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. autoportant)

1. (arhit.; despre bolți) a cărei stabilitate este asigurată doar prin rigiditatea formei.
 

contractură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. contracture, lat. contractura)

1. contracție musculară persistentă, involuntară, însoțită de rigiditate.
 

dunit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. dunit)

1. rocă bazică vitroasă, cu o mare densitate și rigiditate, alcătuită din olivină.
 

frigid, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. frigide, lat. frigidus)

1. rece; (despre plante) care crește în regiunile răcoroase.
2. care suferă de frigiditate.