Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. régler)
Parte de vorbire: adj.
Origine: (după fr. réglé)
1. care este marcat cu linii drepte, paralele (trasate cu rigla); liniat.
2. (despre suprafețe) obținut prin mișcarea unei linii drepte.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. alidade)
1. dispozitiv, riglă gradată ataşată unui instrument goniometric, pentru măsurarea unghiurilor.
2. parte mobilă a unui teodolit.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. cryoplanation)
1. (geol.) termen folosit pentru a descrie și explica formarea câmpiilor, teraselor și pedimentelor într-un mediu periglaciar; altiplanaţie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. curseur, lat. cursor)
1. piesă mobilă care alunecă pe o tijă, pe o riglă gradată etc.
2. (inform.) linie de subliniere clipitoare, afişată pe prima poziţie liberă de un calculator.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. quadrature)
1. (mat.) problema construirii unui pătrat cu o arie dată.
2. calculul unei integrale definite necesar, uneori pentru aflarea ariei unui domeniu plan mărginit de o curbă închisă.
3. ~a cercului = problema (nesoluţionabilă) a construirii, cu rigla şi compasul, a unui pătrat cu aria egală cu a unui cerc dat; (fig.) problemă imposibil de rezolvat.
4. (astr.) poziţie aparentă în care doi aştri priviţi de pe Pământ au o diferenţă de longitudine de 90º.
5. (pl.) fazele primului şi ultimului pătrar al Lunii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. décimètre)
1. s. m. unitate subdivizionară de măsură pentru lungime, a zecea parte dintr-un metru.
2. s. n. riglă gradată, de zece centimetri.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Dreikanter)
1. piatră cu muchii ascuţite şi cu trei feţe lustruite, rezultată prin coroziune în ţinuturile deşertice sau periglaciare.