rigla

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. régler)

1. a trage linii cu rigla.

riglat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (după fr. réglé)

1. care este marcat cu linii drepte, paralele (trasate cu rigla); liniat.
2. (despre suprafețe) obținut prin mișcarea unei linii drepte.

alidadă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. alidade)

1. dispozitiv, riglă gradată atașată unui instrument goniometric, pentru măsurarea unghiurilor.
2. parte mobilă a unui teodolit.

crioplanație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. cryoplanation)

1. (geol.) termen folosit pentru a descrie și explica formarea câmpiilor, teraselor și pedimentelor într-un mediu periglaciar; altiplanație.

cursor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. curseur, lat. cursor)

1. piesă mobilă care alunecă pe o tijă, pe o riglă gradată etc.
2. (inform.) linie de subliniere clipitoare, afișată pe prima poziție liberă de un calculator.

cvadratură

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. quadrature)

1. (mat.) problema construirii unui pătrat cu o arie dată.
2. calculul unei integrale definite necesar, uneori pentru aflarea ariei unui domeniu plan mărginit de o curbă închisă.
3. ~a cercului = problema (nesoluționabilă) a construirii, cu rigla și compasul, a unui pătrat cu aria egală cu a unui cerc dat; (fig.) problemă imposibil de rezolvat.
4. (astr.) poziție aparentă în care doi aștri priviți de pe Pământ au o diferență de longitudine de 90º.
5. (pl.) fazele primului și ultimului pătrar al Lunii.

decimetru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. décimètre)

1. s. m. unitate subdivizionară de măsură pentru lungime, a zecea parte dintr-un metru.
2. s. n. riglă gradată, de zece centimetri.

dreikanter

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Dreikanter)

1. piatră cu muchii ascuțite și cu trei fețe lustruite, rezultată prin coroziune în ținuturile deșertice sau periglaciare.