cogitativ, -ă
Parte de vorbire: adj.
Etimologie: (it. cogitativo)
Etimologie: (it. cogitativo)
1. referitor la cugetare.
2. care se referă la cogitație.
3. (scolastică) facultate ~ă = facultatea de a face inferențe imediate care nu implică nici construcția, nici rigoarea unei deducții.