Dictionar

rigorism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. rigorisme)

1. concepție etică, promovată de Kant, care opune în mod rigid normele morale necesităților fizice și spirituale.
2. severitate excesivă în respectarea normelor morale; morală severă; austeritate.
3. calitatea a ceea ce este riguros; metodă de mare finețe și exactitate.
 

arminianism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. arminisme)

1. doctrină protestantă fundată de episcopul olandez Arminius, care combătea rigorismul calvinist.
 

echiprobabilism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. équiprobabilisme)

1. orientare probabilistă care încearcă să găsească echilibrul între probabilism și rigorism și care susține că dintre două opinii morale una trebuie urmată, dacă este cel puțin la fel de probabilă ca și opinia contrară.
 

jansenism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. jansénisme)

1. curent social-religios catolic, apărut în Olanda și Franța în sec. XVII, ca o expresie a nemulțumirii păturilor intelectuale ale burgheziei și nobilimii față de regimul absolutist și de dominație a iezuiților, care propovăduia rigorismul moral.
 

novațianism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: ( fr. novatianisme)

1. doctrină a lui Novatian (sec. V-VIII), care punea la îndoială bunătatea lui Dumnezeu și dovedea un rigorism excesiv, considerând că păcatul abjurării credinței nu poate fi iertat.
 

puritanism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. puritanisme)

1. doctrină a unei secte prezbiteriene engleze care se bazează pe principii foarte rigide.
2. (p. ext.) rigorism exagerat privind respectarea preceptelor religioase și morale.
 

rigorist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. rigoriste)

1. I. referitor la rigorism, propriu rigorismului.
2. care este impregnat de rigorism, intransigent.
3. care aplică cu strictețe principiile rigorii morale sau religioase.
4. (adesea depr.) care dă dovadă de mare austeritate, severitate.
5. II. adept al rigorismului.
6. persoană care împinge prea departe severitatea anumitor principii.
7. (antonime) laxist, tolerant.