Dictionar

astronomic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. astronomique, lat. astronomicus)

1. care se referă la astronomie; care are legătură cu astronomia; (înv.) astronomicesc.
2. care aparține astronomiei; care folosește date din astronomie; (înv.) astronomicesc.
3. (fam.) caracterizat prin precizie, regularitate riguroasă.
4. (fig.) de proporții uriașe; enorm, vorbind mai ales despre un număr sau o sumă de bani.
 

battuta

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. battuta)

1. (muz.) abatere, revenire la o succesiune metrică ori de tempo riguroasă; măsură, tact.
 

crimă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. crime)

1. violare a legii penale, care se pedepsește cu detenție riguroasă, muncă silnică, temniță grea, moarte etc.; omor.
2. ~ de război = acțiune săvârșită de membrii unor forțe armate în timp de război nesocotind normele dreptului internațional care reglementează legile războiului; ~ contra umanității = atrocități recunoscute pe plan internațional ca violând legile elementare ale umanității.
3. nelegiuire, fărădelege.
4. păcat.
 

difuz, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. diffus, lat. diffusus)

1. răspândit în mai multe părți, împrăștiat.
2. lipsit de un contur clar, de o organizare riguroasă.
3. (fon.; despre sunete) caracterizat acustic printr-o concentrație redusă de energie în regiunea centrală a spectrului.
 

pietism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. piétisme)

1. doctrină ascetică protestantă, care promovează respectarea riguroasă a practicilor religioase, pietatea și misticismul.
 

precizie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. précision, lat. praecisio)

1. faptul de a fi precis, calitatea de a măsura, de a determina sau de a indica precis; exactitate riguroasă.
2. (loc. adj.) de ~ = care funcționează cu cea mai mare exactitate; exact.
3. (var.) (înv.) preciziune.
4. (antonime) imprecizie, (înv.) impreciziune.