Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. astronomique, lat. astronomicus)
1. care se referă la astronomie; care are legătură cu astronomia; (înv.) astronomicesc.
2. care aparține astronomiei; care folosește date din astronomie; (înv.) astronomicesc.
3. (fam.) caracterizat prin precizie, regularitate riguroasă.
4. (fig.) de proporţii uriaşe; enorm, vorbind mai ales despre un număr sau o sumă de bani.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. battuta)
1. (muz.) abatere, revenire la o succesiune metrică ori de tempo riguroasă; măsură, tact.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. crime)
1. violare a legii penale, care se pedepseşte cu detenţie riguroasă, muncă silnică, temniţă grea, moarte etc.; omor.
2. ~ de război = acţiune săvârşită de membrii unor forţe armate în timp de război nesocotind normele dreptului internaţional care reglementează legile războiului; ~ contra umanităţii = atrocităţi recunoscute pe plan internaţional ca violând legile elementare ale umanităţii.
4. păcat.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. diffus, lat. diffusus)
1. răspândit în mai multe părţi, împrăştiat.
2. lipsit de un contur clar, de o organizare riguroasă.
3. (fon.; despre sunete) caracterizat acustic printr-o concentraţie redusă de energie în regiunea centrală a spectrului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. piétisme)
1. doctrină ascetică protestantă, care promovează respectarea riguroasă a practicilor religioase, pietatea şi misticismul.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. précision, lat. praecisio)
1. faptul de a fi precis, calitatea de a măsura, de a determina sau de a indica precis; exactitate riguroasă.
2. (loc. adj.) de ~ = care funcționează cu cea mai mare exactitate; exact.
4. (antonime) imprecizie, (înv.) impreciziune.