Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. féminin, lat. femininus)
2. gen ~ (şi s. n.) = gen gramatical care cuprinde fiinţe sau lucruri de sex femeiesc.
3. (despre rime) care rimează pe penultima silabă accentuată.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. léonin)
1. versuri ~e = versuri în care rimează emistihurile; rimă ~ă = rimă foarte bogată, cu două sau trei silabe asemănătoare.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (lat. ratio)
1. facultate a omului de a cunoaște, operând cu noțiuni, judecăți, raționamente, de a pătrunde dincolo de aparențele lucrurilor și fenomenelor; judecată, gândire; inteligență.
2. motiv, cauză, justificare, temei.
3. ~ de stat = teorie politică și diplomatică potrivit căreia interesele generale primează asupra oricăror considerente de drept sau morală.
4. ~ a de a fi (a unui lucru) = ceea ce justifică existența (unui lucru).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. rime)
1. potrivire a sunetelor finale a două sau a mai multor versuri, începând cu ultima silabă accentuală; (p. ext.) potrivire a sunetelor finale a două cuvinte.
2. cuvânt care rimează cu altul.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. terzina)
1. strofă din trei versuri, dintre care primul rimează cu al treilea, iar al doilea cu primul şi al treilea din strofa următoare; poezie din astfel de strofe.
Parte de vorbire: adj. (învechit)
Origine: (lacrimă + -cios)
1. care lăcrimează ușor; care provoacă lacrimi; lăcrămos.