rima
Parte de vorbire: vb.
Etimologie: (fr. rimer)
Etimologie: (fr. rimer)
1. (despre două sau mai multe cuvinte) a avea aceleași sunete în silabele finale.
2. (fig.; despre lucruri, idei etc.) a se potrivi, a se asemăna.
3. (fig.) a face versuri (cu rimă).