ateronim

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. astéronyme)

1. grup de asteriscuri (urmând după o majusculă) care înlocuiesc un nume.

aterizor

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. atterrisseur)

1. (aeronautică) dispozitiv plasat sub o aeronavă (retractabil în zbor) pe care se sprijină o aeronavă când se află la sol și care permite acesteia să decoleze și să aterizeze lin și fără riscuri; tren de aterizare.
2. (prin analogie) plutitoare care permit unui hidroavion să aterizeze lin pe apă.
3. (var.) aterisor.

autoasigurare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (auto- + asigurare, după rus. самострахование)

1. faptul de a se autoasigura; (rar) autoasigurat.
2. asigurare a propriei persoane sau a mașinii (auto) împotriva calamităților naturii și a accidentelor.
3. situație în care o persoană sau o întreprindere, care este răspunzătoare pentru un anumit risc, nu încheie nicio asigurare de la terți, ci mai degrabă alege să suporte riscul de la sine.
4. tehnică de gestionare a riscurilor în care o companie sau o persoană își rezervă un fond de bani pentru a fi folosit pentru a remedia o pierdere neașteptată.

aventura

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. s’aventurer)

1. refl. a se expune unor riscuri mari, a se hazarda, a risca.

aventuros, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aventureux, it. aventuroso)

1. care are caracter de aventură sau gust pentru aventură; care constituie o aventură.
2. (despre oameni) înclinat să se angajeze în aventură, într-o încercare dificilă, periculoasă, plină de neprevăzut.
3. (despre oameni) care iubește aventura, se lansează de bunăvoie în aventuri; amator de acțiuni îndrăznețe și riscante.
4. care abundă, care este plin de aventuri (ex. viață aventuroasă).
5. plin de riscuri (ex. proiect ~).
6. care îl caracterizează pe cavalerul rătăcitor în căutare de aventuri.
7. predispus la aventuri amoroase.

contrapartidă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (după fr. contrepartie)

1. dublură a unui cont, a unui registru, ținută pentru verificare.
2. (bursă) operație contrară alteia pentru a reduce riscurile sau din orice alt motiv.
3. (la jocul de cărți) partidă nouă, jucată de către cineva cu aceiași parteneri, pentru a-și lua revanșa.
4. element care se opune altuia, stabilind echilibrul; contraparte.