risipire

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (v. risipi)

1. acțiunea de a irosi (bani, o avere, un patrimoniu) în cheltuieli dezordonate, inutile, excesive; rezultatul acestei acțiuni.
2. împrăștiere, răspândire, dispersare.
3. (concretizat) rariște.
4. (înv.) dărâmare, ruinare.
5. (concretizat) dărâmătură.
6. (fig.) destrămare, spulberare, îndepărtare.
7. (fig.) faptul de a irosi ceva (forțele, facultățile, timpul, viața, etc.) prin folosire dezordonată, fără profit; rezultatul acestei acțiuni.

ucidere

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (v. ucide)

1. acțiunea de a (se) ucide și rezultatul ei; omor, ucis; asasinat.
2. (înv.; expr.) ~ de sine = sinucidere.
3. (înv.) lovire puternică.
4. (înv.) încăierare.
5. (fig.) provocare a dispariției.
6. (expr.) ~a timpului = petrecere a timpului cu ocupații fără importanță; risipire a timpului fără nici un folos.

împrăștiere

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (v. împrăștia)

1. acțiunea de a (se) împrăștia; risipire, răspândire.
2. (înv.) împrăștiare.

spulberare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (vb. spulbera)

1. acțiunea de a (se) spulbera și rezultatul ei; împrăștiere, risipire; (fig.) nimicire.
2. ridicare în vârtej, de către vânt, furtună etc. a prafului, a frunzelor, a zăpezii etc.

răsămănare

Parte de vorbire:  s.f. (învechit)  
Etimologie: (răsămăna)

1. acțiunea de a răsămăna; împrăștiere, risipire.
2. (concret.) ceea ce a fost împrăștiat.