ritm

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. rythme)

1. periodicitate a unor mișcări, activități sau procese, repetare regulată la anumite intervale a acelorași momente.
2. armonie care rezultă din căderea regulată a accentului pe anumite silabe într-un vers sau într-o frază muzicală.
3. mișcare regulată; cadență, tempo.
4. (arte) proporție, armonie între părțile unui întreg.

algoritm

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. algorithme)

1. sistem de reguli, simboluri și operatori pentru efectuarea oricărui tip de calcule logice sau matematice.
2. suită de raționamente sau operații având ca scop rezolvarea unor probleme.

antilogaritm

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. antilogarithme)

1. număr corespunzător unui logaritm dat.

bioritm

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. biorhythm)

1. desfășurare ritmică, cu caracter ciclic, a activităților vitale.

cologaritm

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cologarithme)

1. logaritm al inversului unui număr dat.

logaritm

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. logarithme)

1. (mat.) putere la care trebuie ridicat un anumit număr (bază) pentru a obține un număr dat.
2. ~ zecimal = logaritm având ca bază numărul 10.

polialgoritm

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. polialgorithm)

1. ansamblu de algoritmi selectabili pe parcursul și în scopul rezolvării unei probleme.

absolut, -ă

Parte de vorbire:  adj., adv., s.  
Etimologie: (lat. absolutus, fr. absolu)

1. adj. care nu comportă nici o restricție, necondiționat.
2. total, complet, desăvârșit.
3. adevăr ~ = adevăr care reprezintă cunoașterea completă a realității; (fiz.) mișcare ~ă = deplasarea unui corp față de un sistem de referință fix; zero ~ = temperatura cea mai joasă posibilă (-273ºC).
4. (mat.; despre mărimi) care nu depinde de sistemul la care este raportat.
5. valoare ~ă = valoare aritmetică a unui număr algebric, făcând abstracție de semnul său; verb ~ = verb tranzitiv cu complementul direct neexprimat.
6. s. n. principiu veșnic, imuabil, infinit, la baza universului.
7. ceea ce există în sine și prin sine.
8. adv. cu desăvârșire, exact.

accentuativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. accentuativo)

1. referitor la accente, la accentuație; (despre ritm) tonic.
2. care se referă la accentul, sau se bazează pe accentul cuvintelor.

actograf

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. actographe)

1. aparat pentru măsurarea automată a activității ritmice comportamentale a animalelor.

aerobic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aérobique, engl. aerobic)

1. care crește consumul de oxigen al corpului (ex. dans ~).
2. gimnastică ~ă = gimnastică de întreținere executată pe fond muzical cu ritm susținut.

affrettando

Parte de vorbire:  adv.  
Etimologie: (it. affrettando, cf. affrettare „a grăbi”)

1. (muzică) (ca indicație de execuție) în ritm grăbit, accelerând.
2. indicație muzicală care arăta o accelerare a timpului în executarea unui pasaj.
3. (var.) affretando, affrettando.

alcaic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. alcaïque, lat. alcaicus)

1. vers ~ = vers endecasilabic greco-latin, cu un ritm armonios; strofă ~ă = strofă cu primele două versuri alcaice.