Dictionar

accentuativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. accentuativo)

1. referitor la accente, la accentuație; (despre ritm) tonic.
2. care se referă la accentul, sau se bazează pe accentul cuvintelor.
 

cuaternar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. quaternaire, it. quaternario, lat. quaternarius)

1. adj. format din patru unități; divizibil cu4.
2. (chim.; despre substanțe organice) din patru elemente (carbon, hidrogen, oxigen și azot).
3. (despre măsură, ritm) compus din patru elemente ritmice.
4. adj., s. n. (din) ultima perioadă a neozoicului, în care apare omul; antropogen.
 

cvinariu, -ie

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. quinarius)

1. adj. format din cinci unități; divizibil cu5.
2. (despre măsură, ritm) compus din cinci elemente ritmice.
3. s. m. monedă romană valorând 5 ași.
 

imprima

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. imprimer, lat. imprimere)

1. a lăsa urme prin apăsare; a întipări.
2. a tipări.
3. a întipări desene pe o pânză.
4. a înregistra o bucată muzicală, o lectură etc. pe discuri sau pe bandă de magnetofon.
5. a determina, a impune (un anumit ritm); (fig.) a transmite, a comunica.
 

senar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. senarius, fr. senaire)

1. din șase unități; divizibil cu6.
2. (despre măsură, ritm) din șase elemente ritmice.
 

ternar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. ternaire, lat. ternarius)

1. format din trei unități, divizibil cu3.
2. (despre substanțe organice) din trei elemente (carbon, hidrogen și oxigen).
3. (despre măsură, ritm) din trei elemente ritmice.