Rezultate secundare (Ritm)):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (it. accentuativo)
1. referitor la accente, la accentuaţie; (despre ritm) tonic.
2. care se referă la accentul, sau se bazează pe accentul cuvintelor.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. quaternaire, it. quaternario, lat. quaternarius)
1. adj. format din patru unităţi; divizibil cu4.
2. (chim.; despre substanţe organice) din patru elemente (carbon, hidrogen, oxigen şi azot).
3. (despre măsură, ritm) compus din patru elemente ritmice.
4. adj., s. n. (din) ultima perioadă a neozoicului, în care apare omul; antropogen.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. quinarius)
1. adj. format din cinci unităţi; divizibil cu5.
2. (despre măsură, ritm) compus din cinci elemente ritmice.
3. s. m. monedă romană valorând 5 aşi.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. imprimer, lat. imprimere)
1. a lăsa urme prin apăsare; a întipări.
3. a întipări desene pe o pânză.
4. a înregistra o bucată muzicală, o lectură etc. pe discuri sau pe bandă de magnetofon.
5. a determina, a impune (un anumit ritm); (fig.) a transmite, a comunica.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. senarius, fr. senaire)
1. din şase unităţi; divizibil cu6.
2. (despre măsură, ritm) din şase elemente ritmice.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. ternaire, lat. ternarius)
1. format din trei unităţi, divizibil cu3.
2. (despre substanţe organice) din trei elemente (carbon, hidrogen şi oxigen).
3. (despre măsură, ritm) din trei elemente ritmice.