Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. rythmique)
1. adj. referitor la ritm, care are ritm; ritmat.
2. s.f. ansamblu de reguli privind folosirea ritmului; totalitatea ritmurilor.
3. capitol al teoriei muzicii care se ocupă cu studiul ritmului.
4. studiul ritmului versurilor grecești și latine.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. rythmicité)
1. desfăşurare ritmică a unei mişcări, a unei activităţi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. actographe)
1. aparat pentru măsurarea automată a activităţii ritmice comportamentale a animalelor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. arcade)
1. element de arhitectură dintr-un arc şi din elementele care îl susţin.
2. motiv decorativ constând din înscrierea ritmică a unor arce de cerc.
3. porţiune anatomică (osoasă) în formă de arc; partea curbată a osului frontal, deasupra ochiului.
4. (geol.) microrelief de forma unui arc suspendat; portal.
5. fiecare dintre părţile unei şei, sub formă de punţi arcuite.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. arythmique)
1. care nu este ritmic, care nu respectă ritmul; lipsit de ritm.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., lat., gr. arsis)
1. timpul slab, neaccentuat, al unei formule ritmice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. background)
1. fundal sonor (melodic, armonic, ritmic) care susţine şi completează partea solistică, instrumentală sau vocală.
2. tehnică de filmare la care o proiecţie formează fondul decorativ.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. barcarola, fr. barcarolle)
1. gondolieră.
2. piesă vocală sau instrumentală cantabilă, cu mişcare ritmică legănată, asemănătoare romanţei.