Dictionar

negro spiritual

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (amer. negro-spiritual)

1. cântec religios de inspirație creștină al negrilor din America.
 

ritual, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. rituel, it. rituale, lat. ritualis)

1. adj. referitor la rituri; făcut după anumite rituri; ritualic.
2. s. n. punerea în scenă a unui eveniment sacru sau a unui mit; ceremonial religios.
3. act magic cu implicații folclorice, având ca obiect orientarea unei forțe oculte, malefice sau benefice, către o acțiune determinată, după anumite reguli; rit.
 

ritualic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (germ. ritualisch)

1. care ține de rituri, privitor la rituri; care se face după anumite rituri; ritual.
2. care se face în sensul ritualului, urmând strict ritualul.
 

ritualism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ritualisme)

1. supunere excesivă la ceremoniile (bisericești).
2. tendință care urmărește să sublinieze importanța riturilor și ritualurilor prescrise de tradiția superstiției sau de credința religioasă.
 

ritualist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. ritualiste)

1. I. referitor la ritualism, propriu ritualismului.
2. care este atașat de respectarea strictă a ritualurilor religioase.
3. II. adept al ritualismului.
4. persoană excesiv de preocupată de respectarea ritualurilor religioase.
 

ritualiza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. ritualiser)

1. a conferi un caracter solemn, ceremonios, de ritual.
 

abrutizant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. abrutissant)

1. care abrutizează.
2. care dezumanizează prin diminuarea sau distrugerea activității intelectuale sau spirituale.
3. (antonim) civilizator.
 

activism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. activisme)

1. atitudine care pune accentul pe nevoile vieții.
2. doctrină potrivit căreia spiritul uman trebuie să se angajeze în acțiune pentru realizările materiale și spirituale ale societății.
 

anagogie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. anagogie)

1. elevația sufletului către lucrurile divine.
2. interpretare spirituală și mistică a Scripturilor.
3. interpretare a Scripturii, care se ridică de la sensul literar al textului la cel alegoric și spiritual.
4. figură de retorică prin care se trece de la particular la general.
 

anecdotă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anecdote, gr. anekdota)

1. fapt puțin cunoscut din viața particulară a unei personalități.
2. scurtă povestire hazlie, spirituală, cu un sfârșit deosebit, neașteptat.
 

angelism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. angélisme)

1. atitudine spirituală sau intelectuală care constă în preocuparea excesivă de a se conforma unui tip ideal, ignorând sau refuzând realitățile umane sau lucrurile materiale, de dragul purității; puritate, frumusețe, grație.
 

animism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. animisme)

1. credință primitivă potrivit căreia obiectele și fenomenele naturii ar fi însuflețite; spiritualizare, personificare a forțelor și fenomenelor naturii.