Rezultate secundare (Ritualic.):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (germ. ritualisch)
1. care ține de rituri, privitor la rituri; care se face după anumite rituri; ritual.
2. care se face în sensul ritualului, urmând strict ritualul.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. rituel, it. rituale, lat. ritualis)
1. adj. referitor la rituri; făcut după anumite rituri; ritualic.
2. s. n. punerea în scenă a unui eveniment sacru sau a unui mit; ceremonial religios.
3. act magic cu implicații folclorice, având ca obiect orientarea unei forțe oculte, malefice sau benefice, către o acțiune determinată, după anumite reguli; rit.