Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. culte, lat. cultus)
1. adorare mistică, religioasă a unor obiecte, forţe naturale, fiinţe reale sau fantastice ori a unor abstracţiuni personificate; act religios făcut în cinstea unei divinităţi.
2. sentiment de veneraţie, de respect, de dragoste profundă pentru cineva sau ceva.
3. ~ul personalităţii = atitudine de admiraţie sistematică faţă de un conducător politic.
4. totalitatea ritualurilor unei religii.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. exotérique, gr. exoterikos)
1. (despre doctrine filozofice, ritualuri religioase) care poate fi înţeles uşor de cei neiniţiaţi; accesibil, destinat tuturor.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. ésotérique, gr. esoterikos)
1. (despre doctrine filozofice, ritualuri religioase) care poate fi înţeles numai de cei iniţiaţi; secret, ascuns.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. franc-maşonnerie)
1. asociaţie internaţională secretă de persoane unite printr-un ideal de fraternitate şi solidaritate şi care practică unele ritualuri oculte, implicată în mişcări de schimbare a regimurilor politice din multe ţări; masonerie.
Parte de vorbire: adv.
Origine: (fr. kasher)
1. (despre alimente) pur, curat, potrivit ritualurilor mozaice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ritualisme)
1. supunere excesivă la ceremoniile (bisericeşti).
2. tendinţă care urmăreşte să sublinieze importanţa riturilor şi ritualurilor prescrise de tradiţia superstiţiei sau de credinţa religioasă.