Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. ablation, lat. ablatio)
1. îndepărtare chirurgicală din corpul uman (o tumoare, un calcul, un organ bolnav); exereză, extirpare.
2. transportare a materialelor rezultate din dezagregarea rocilor.
3. reducere a masei unui gheţar sau a zăpezii prin topire şi evaporare.
4. fenomen fizic în urma căruia un meteorit, satelit etc., pierde din substanţă din cauza încălzirii sale până la incandescenţă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anatexie)
1. transformare a rocilor din zonele adânci ale scoarţei Pământului în mase compacte de gresie şi granit.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (după fr. arénisation)
1. transformare în nisip a rocilor cristaline; transformarea solului în nisip; deșertificare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (atmosferă + -iza)
1. dezvoltare şi descompunere a rocilor sub influenţa agenţilor atmosferici.
2. (fig.) stare de spirit care se creează în jurul cuiva, a ceva.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. augite)
1. mineral din grupa piroxenilor, constituent al rocilor magmatice efuzive.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aurolithe)
1. silicat de aluminiu şi magneziu, prin metamorfozarea rocilor argiloase.