Dictionar

ablațiune

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. ablation, lat. ablatio)

1. îndepărtare chirurgicală din corpul uman (o tumoare, un calcul, un organ bolnav); exereză, extirpare.
2. transportare a materialelor rezultate din dezagregarea rocilor.
3. reducere a masei unui ghețar sau a zăpezii prin topire și evaporare.
4. fenomen fizic în urma căruia un meteorit, satelit etc., pierde din substanță din cauza încălzirii sale până la incandescență.
 

anatexie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anatexie)

1. transformare a rocilor din zonele adânci ale scoarței Pământului în mase compacte de gresie și granit.
 

arenizare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (după fr. arénisation)

1. transformare în nisip a rocilor cristaline; transformarea solului în nisip; deșertificare.
 

atmosferizare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (atmosferă + -iza)

1. dezvoltare și descompunere a rocilor sub influența agenților atmosferici.
2. (fig.) stare de spirit care se creează în jurul cuiva, a ceva.
 

augit

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. augite)

1. (petrologie) specie minerală din grupa silicaților și familia piroxenilor, constituent al rocilor magmatice efuzive.
 

aurolit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aurolithe)

1. silicat de aluminiu și magneziu, prin metamorfozarea rocilor argiloase.