Parte de vorbire: s.
Origine: (it. rocca, fr. roc)
1. asociaţie de minerale, agregat de compoziţie aproape uniformă, care constiuie scoarţa Pământului.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. dérocher)
1. a sparge, a îndepărta pietrele de pe fundul unui râu, canal, port etc.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. escroquer)
1. a săvârşi o escrocherie, a înşela.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. orthorock)
1. rocă metamorfică rezultată prin transformarea rocilor eruptive.
Parte de vorbire: s.
Origine: (para1- + rocă)
1. rocă metamorfică provenită din transformarea rocilor sedimentare.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. rocade, germ. Rockade)
1. (șah) mutare pe care fiecare jucător o poate efectua numai o singură dată în cursul unei partide, prin care una dintre ture se aduce lângă rege, iar acesta trece peste ea.
2. fel anumit de schimb de locuință.
3. comunicație paralelă cu linia frontului pe care se mișcă rezervele unei armate.
4. arteră de ~ = arteră destinată circulației de tranzit, amenajată în exteriorul unei localități.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. rocaille)
1. stil ~ (şi s. n.) = stil, bază de înflorire a rococoului, caracterizat prin fantezia contururilor răsucite şi prin imitarea unor elemente naturale (grote, stânci, volute vegetale etc.).
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. acaustobiolite)
1. (geol.) rocă sedimentară de origine organică care nu arde (necombustibilă).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acétylène)
1. hidrocarbură aciclică nesaturată, gaz incolor cu miros specific, explozibil, care arde cu flacără albă intensă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. acétylénique)
1. (despre compuşi chimici) derivat din acetilenă.
2. hidrocarburi ~ce = alchine.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. acrocarpe)
1. (despre briofite) care prezintă acrocarpie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aérocartographe)
1. aparat automat folosit în aerocartografie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. aphanite)
1. rocă cu granule fine, cu o contextură compactă.