Dictionar

roda

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. roder)

1. tr. a face operația de rodaj.
2. refl. (fig.) a acumula o oarecare experiență; a se acomoda într-o muncă.
 

broda

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. broder)

1. a coase o broderie (1).
2. (fig.) a inventa, a născoci.
 
 

eroda

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. éroder, lat. erodere)

1. a produce, a suferi o eroziune; a (se) uza prin frecare.
2. (fig.) a (se) degrada.
 
 

rodamină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. rhodamine)

1. materie colorantă roșie, asemănătoare cu fluoresceina.
 

rodanhidric

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. rhodanhydrique)

1. acid ~ = acid tiocianic.
 
 

autotipografie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: ( auto1- + tipografie)

1. tipar înalt ale cărui clișee se prepară prin corodarea unei plăci de metal pe care imaginile au fost executate direct.
 

bigrilă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. bigrille)

1. (electronică) tub electronic cu două grile; tetrodă.
 
 

corodant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. corrodant)

1. (substanță) care produce corodare; eroziv.
 

damaschetă

Parte de vorbire:  s.f. (înv.)  
Etimologie: (fr. damasquette, it. damaschetto)

1. stofă scumpă de mătase, renumită în secolul XVIII, provenită din Veneția sau din Orient; damasc.
2. tip de pânză brodată cu flori de aur și argint care a fost realizată la Veneția.