Dictionar

rolă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Rolle)

1. organ de maşină în formă de rotiţă, care, rotindu-se în jurul unui ax, serveşte la rularea unui vehicul, la transmiterea unei mişcări etc.
2. unealtă dintr-un cilindru cu mişcare în jurul unui ax, cu un mâner, pentru tencuit, zugrăvit etc.
 

autocontrola

Parte de vorbire:  vb. refl.  
Etimologie: (it. autocontrollare)

1. a-și controla propriile fapte; a se autosupraveghea.
 

banderola

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. banderoler)

1. a orna cu banderole; a aplica o banderolă pe o carte, pe o cutie etc.
 

banderolă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. banderole, it. banderuola)

1. steguleţ (de lance, de catarg etc.)2. bandă de hârtie lipită în jurul unei cutii, a unei cărţi etc.
2. bandă de pânză care se poartă la braţ ca semn al unei anumite însărcinări etc.; brasardă (1).
 

barcarolă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. barcarola, fr. barcarolle)

1. gondolieră.
2. piesă vocală sau instrumentală cantabilă, cu mişcare ritmică legănată, asemănătoare romanţei.
 

buterolă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bouterolle)

1. 1.. unealtă pentru turtirea capului liber al unui nit.
2. capătul inferior, modelat decorativ, al unei teci de sabie.
 

carolă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. carole)

1. dans popular medieval francez, în cerc sau în lanţ, lent, cu acompaniament instrumental sau vocal; melodia corespunzătoare.
 

adefagie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. adéphagie)

1. (med.) foame excesivă, disproporționată, pe care persoana afectată nu o poate controla; bulimie.
 

administrabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. amministrabile)

1. care poate fi administrat, gestionat, controlat.
 

anancastic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. anancastique, germ. anankastisch)

1. referitor la o idee fixă care nu este controlată de conștiință; obsesiv, obsesional.
2. psihopatie ~ă = psihopatie caracterizată prin slăbirea simţului realului, tendinţa spre anxietate, ipohondrie, nehotărâre şi impresionabilitate.
3. (var.) anancast.
 

androlatru, -ă

Parte de vorbire:  adj., s. m. f.  
Etimologie: (fr. androlatre)

1. (cel) care practică androlatria.
 

antofor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anthophore)

1. axă florală, între caliciu şi corolă, care poartă petalele, staminele şi pistilul.
 

apartinic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (după rus. беспартийный)

1. care nu este membru al niciunui partid politic; fără de partid; nepartinic.
2. care nu este susținut sau controlat de un partid politic.
3. (antonime) partinic, partidic.