Dictionar

agnațiune

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. agnation, lat. agnatio)

1. legătură de rudenie civilă în opoziție cu înrudirea naturală (cognațiune); rudenie prin alianță.
2. (dreptul roman) legătură de rudenie existentă între agnați.
 

coempțiune

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. coemption, lat. coemptio)

1. (drept roman) formă de căsătorie civilă în care avea loc o vânzare fictivă a bărbatului și a soției; (căsătorie prin) cumpărare reciprocă.
 

cognațiune

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (lat. cognatio)

1. (dreptul roman) înrudire naturală, legătură de rudenie după mamă și tată între toți descendenții direcți; legătură de rudenie prin consangvinitate.
2. (lingv.) înrudire a cuvintelor.
 

contuberniu

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr., lat. contubernium)

1. (la romani) cort pentru zece soldați; grupul celor zece soldați (care ocupau același cort).
2. (în dreptul roman) căsătorie între doi sclavi sau între un om liber și un sclav.
3. (fig.) coabitare ilegală între două persoane de sex diferit; concubinaj.
 

dieceză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (după fr. diocèse)

1. (Imperiul Roman) circumscripție administrativă, reprezentând o subdiviziune a unei prefecturi, condusă de un vicar.
2. (religie) circumscripție ecleziastică plasată sub jurisdicția unui episcop rezidențial sau a unui arhiepiscop; eparhie ortodoxă; dioceză.
 

digeste

Parte de vorbire:  s.n. pl.  
Etimologie: (lat. digesta, fr. digestes)

1. (dreptul roman) culegere de hotărâri ale celor mai renumiți jurisconsulți romani, alcătuită la porunca împăratului Iustinian; pandecte.