Dictionar

Rezultate principale (Romani):

Romani

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. romani)

1. (lingvistică) limbă derivată din sanscrită și care îi unește pe romi în ciuda numeroaselor variații; limba țiganilor.


Rezultate secundare (Romani):

Romanic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (it. romanico, germ. romanisch)

1. descendent din romani.

2. limbi ~ce = grup de limbi care au la bază limba latină; neolatin.

3. care se ocupă cu limbile romanice.

4. artă = artă dezvoltată, în arhitectură, în țările europene, supuse influenței catolice, în sec. X-XIII, care preia unele trăsături ale artei bizantine și în special elemente din arta carolingiană (severitate, masivitate și robustețe, volume prismatice și cilindrice ale navelor, absidelor și turnurilor etc.).


Romanist, -ă

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. romaniste, germ. Romanist)

1. specialist în romanistică; specialist în limbi romanice.

2. specialist în dreptul roman.

3. denumire dată pictorilor flamanzi din sec. XVI care au lucrat la Roma, imitând pictura maeştrilor Renaşterii italiene.


Românist, -ă

Parte de vorbire: s. m. f.
Origine: (românistică)

1. specialist în românistică.


Romanistică

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Romanistik)

1. disciplină lingvistică şi filologică care studiază limbile romanice.


Românistică

Parte de vorbire: s.
Origine: (român + -istică)

1. studiul limbii, culturii şi literaturii române.


Romanitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. romanité, it. romanità, lat. romanitas)

1. caracter romanic al unui popor, al unei culturi; latinitate.

2. origine, descendenţă romanică.

3. totalitatea popoarelor romanice.


Abolla

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (lat. abolla)

1. manta militară la romani.


Agnomen

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. agnomen)

1. poreclă purtată de romani în urma unor fapte deosebite.


Alma mater

Parte de vorbire: loc. s.
Origine: (lat. alma mater, mamă hrănitoare)

1. (iniţial, la romani) patria.

2. (ulterior) universitate.


Amfiteatru

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amphithéâtre, lat. amphiteatrum, gr. amphitheatron)

1. (la greci şi la romani) edificiu de formă circulară sau elipsoidală, (neacoperit), dintr-o arenă înconjurată de trepte şi tribune, în timpul jocurilor publice.

2. sală de curs, conferinţe cu locurile în plan înclinat sau în trepte.

3. configuraţie a unor terenuri dispuse în etaje circulare.


Amoretă

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Amorette)

1. statuetă de copil cu aripioare.

2. statuetă reprezentând pe Amor, zeul dragostei la romani.


Anagnost

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anagnoste)

1. (la romani) sclav însărcinat facă lectură în timpul mesei sau al băii, copieze manuscrise etc.