Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. antipape)
1. pretendent nerecunoscut de Biserica Romano-Catolică la titlul de papă; papă fals, ales pe cale ilegală.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bréviaire, lat. breviarium)
1. expunere sumară a unor principii sau probleme privitoare la un anumit domeniu.
3. carte de rugăciuni zilnice ale ritualului în biserica romano-catolică.
Parte de vorbire: s.
Origine: ( fr. inquisition, lat. inquisitio)
1. instituţie ecleziastică cu prerogative judiciare şi penale, vestită prin sentinţele sale de o mare cruzime, instituită de biserica romano-catolică pentru lupta împotriva ereticilor.
2. (fig.) anchetă arbitrară, severă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. protonotario, fr. protonotaire)
1. prelat de pe lângă curia romano-catolică, care primeşte actele consistoriilor şi ale proceselor de beatificare.
2. prim-cancelar şi secretar al curiei imperiale; arhicancelar.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. uniatisme)
1. formulă în biserica romano-catolică, după marea schismă din 1054, pentru reunirea altor biserici cu ea pe baza anumitor concesii dogmatice şi a unei autonomii faţă de Vatican.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. /versio/ Vulgata, fr. Vulgate)
1. versiunea latină a Bibliei, adoptată la conciliul din Trent şi folosită şi azi în biserica romano-catolică.