Dictionar

rombic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. rhombique)

1. în formă de romb; romboidal.
2. sistem ~ = sistem de cristalizare având ca formă fundamentală o prismă dreaptă cu bazele romburi.
 
 

andaluzit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. andalousite)

1. silicat natural de aluminiu, roz sau brun, cristalizat rombic.
 
 

ortoamfiboli

Parte de vorbire:  s.m. pl.  
Etimologie: (orto- + amfiboli)

1. (geol.) amfiboli care cristalizează în sistemul rombic.
 
 

romboidal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. rhomboïdal)

1. care are formă de romb sau de romboedru; rombic.
2. (înv.) ligament ~ = unul dintre ligamentele care leagă clavicula cu sternul.