Dictionar

ronda

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (rondou1)

1. (despre nave) a executa un rondou1 (2).
 

aronda

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. arrondir)

1. a comasa, a reuni terenuri, unități agricole.
2. a repartiza cartiere sau populația unui cartier la un anumit centru.
 

chironda

Parte de vorbire:  s.f. (italienism)  
Etimologie: (it. ghironda)

1. (muzică) instrument muzical cordofon de origine medievală, care producea sunetul prin frecarea corzilor cu o roată de lemn (acționată de o manivelă) și regla înălțimea acestora prin apăsarea unor taste (alte nume: hurdy-gurdy, sinfonia, vielă rotativă).
 

dezaronda

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (dez- + aronda)

1. a desface, a împărți o unitate agricolă, în vederea creării de noi unități.
 

frondă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. fronde)

1. mișcare de revoltă a nobilimii franceze din sec. XVII împotriva puterii regale despotice.
2. (fig.) opoziție neprincipială, răzvrătire cu caracter persiflant, pornită din motive personale.
3. organ vegetal de forma unei frunze.
4. frunză aeriană a ferigilor care poartă sporangele.
5. (med.) bandaj de pânză destinat a fixa pansamentele bărbiei sau nasului.
 

rondă 1

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. ronde)

1. (despre o literă, scriere) cu linia rotundă, groasă și dreaptă.
2. peniță ~ = peniță specială cu vârful lat, pentru acest gen de scriere.
 

rondă 2

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. ronde, germ. Ronde)

1. cântec vesel, de chef, la care fiecare comesean cântă un cuplet; rond.
2. dans în care mai multe persoane formează și se întorc în cerc.
3. (muzică) notă, reprezentată de un oval alungit fără coadă, care constituie unitatea de valoare a duratei în notația clasică.
4. scriere folosită în principal pentru activități administrative.
 

batard, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. batarde)

1. (despre scriere) cu caracter de scriere rondă și cursivă.
2. (s. f.) caracter de literă al acestei scrieri.
 

futurism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. futurisme, it. futurismo)

1. curent literar-artistic de la începutul sec. XX, care proclamă un spirit de frondă, o negație totală a valorilor tradiționale și o orientare spre irațional, spre cultul mașinismului, al ritmului trepidant al vieții moderne.
 

frondiform, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (engl. frondiform)

1. în formă de frunziș.
2. în formă de frondă, organ vegetal de forma unei frunze.
 

organistrum

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (lat. organistrum)

1. instrument muzical cordofon care a apărut probabil în a doua jumătate a secolului al XII-lea, asemănător cu chironda și lung de aproximativ un metru, folosit pentru a preda muzică și a interpreta cântece sacre.
 

sinfonia (2)

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (it. symphonia, fr. chifonie)

1. instrument muzical cordofon de dimensiuni reduse, asemănător cu chironda și folosit în secolul al XIII-lea; vielă rotativă.