Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., it. rondo)
1. formă muzicală instrumentală cu caracter vioi, a cărei temă principală alternează cu diferite cuplete.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. rondeau)
1. loc circular (în grădini, în localuri).
2. schimbare cu 180º a direcţiei unei nave; drumul descris de nava care execută o asemenea întoarcere.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. rondeau)
1. poezie cu formă fixă, în Franţa în sec. XV-XVI, dintr-o cvinarie, un catren şi o sextină, în care versurile finale, mai scurte, ale ultimelor două strofe, reiau începutul primului vers al poeziei.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. couplet)
1. piesă muzicală vocală cu conţinut satiric în care toate strofele textului se cântă pe aceeaşi melodie.
2. poezie satirică cu mai multe strofe şi un refren.
3. strofă a unui cântec, a unei poezii.
4. secţiune intercalată între refrenele unui rondo.
5. cântec intercalat între scenele unui vodevil.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. parodontite)
1. inflamaţie a parondoţiului.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. poème, lat. poema, gr. poiema)
1. poezie epică de proporții ample, în care se povestesc fapte mărețe săvârșite de personaje însuflețite de sentimente nobile.
2. ~ în proză = operă literară în proză, care are ritm de poezie.
3. piesă muzicală instrumentală de construcție liberă, cu caracter liric sau narativ.
4. ~ simfonic = lucrare orchestrală amplă în formă liberă sau de sonată, rondo etc., cu un conținut programatic.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. refrain)
1. vers (grup de versuri) repetat după fiecare strofă a unei poezii sau după un cuplet.
2. frază muzicală care se repetă după fiecare cuplet al unui cântec.
3. secțiunea de bază a rondoului, care se repetă de mai multe ori.
4. (fig.) cuvânt, frază, expresie care se repetă stereotip.
Parte de vorbire: s.
Origine: (rondou1)
1. (despre nave) a executa un rondou1 (2).
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. rondino)
1. rondo de proporţii mici şi structură mai simplă.