Parte de vorbire: s.m.
Origine: (auto- + carosier)
1. muncitor specialist care construieşte caroserii.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. abbevillien)
1. (din) subetajul mijlociu al paleoliticului inferior; chelean.
2. I. legat de localitatea franceză Abbeville.
3. (preist.) califică un tip de cultură aparținând paleoliticului inferior, descoperită în depozitele cuaternare de la Abbeville; care este specific abbevilianului; care se referă la această perioadă.
4. (geol.) care se referă la perioada preistorică a paleoliticului inferior, caracterizată prin utilizarea fragmentelor grele de silex tăiate grosier pe ambele părți.
5. II. (geol.) perioadă preistorică a paleoliticului inferior, caracterizată prin utilizarea fragmentelor grele de silex tăiate grosier pe ambele părți.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dilacérateur)
1. aparat pentru fărâmiţarea reziduurilor grosiere din apele uzuale.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. ordurier)
1. care conține, care exprimă obscenități; murdar, obscen.
2. care iubește să spună sau să scrie lucruri grosiere.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. oromorphe)
1. (despre soluri) din roci cu textură grosieră.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (după fr. préconcassage)
1. (industria minieră) concasarea preliminară a minereului și uneori a cărbunelui; concasare grosieră.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. pséphite)
1. material detritic, din fragmente mai mari: pietrişuri, brecii etc.
2. denumire generică dată rocilor sedimentare detritice grosiere.