Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. rostre, lat. rostrum)
1. (ant.) pinten la prova navelor de luptă, cu care se spărgea bordajul navelor inamice.
2. tribuna oratorilor în forul roman, împodobită cu prore de corăbii capturate în războaie.
3. (bot., anat.) prelungire în formă de cioc la partea terminală a unui organ, prelungire cartilaginoasă a botului unor pești.
4. trompă alungită la unele insecte.
Parte de vorbire: sufix
Origine: (lat. rostrum „cioc, plisc”)
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. crénirostre)
1. care are ciocul zimțat spre vârf.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. falcirostre)
1. (despre păsări) cu ciocul în formă de seceră.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. hamirostre)
1. (despre păsări) cu cioc încârligat; coroiat.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT rostellum; rostrum
3. EN rostel; beak; small beak
4. DE Schnäbelchen; Schnabel; Hakel
Parte de vorbire: afix
Origine: (fr. rostr/i/-, -rostre, cf. lat. rostrum)
Parte de vorbire: s.m. pl.
Origine: (fr. acanthocéphales)
1. (zool.) clasă de viermi nematelminţi, paraziţi intestinali, fără tub digestiv, cu un rostru cefalic sau cu un fel de trompă cu cârlige; (la sg.) vierme din această clasă.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. macrostructure)
1. structură a unui corp (metal, aliaj etc.) vizibilă cu ochiul liber sau cu lupa.
2. structură a solului predominant din macroagregate.
3. ~ socială = totalitatea relaţiilor, reţelelor şi instituţiilor la nivelul întregii societăţi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (micro1- + tectonică)
1. ramură a geologiei care studiază microstructurile tectonice.
Parte de vorbire: afix
Origine: (fr. rostr/i/-, -rostre, cf. lat. rostrum)
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. rostral, lat. rostralis)
1. în forma rostrului unei nave.
2. (la vechii romani) coloană ~ă = coroană care imita botul și pintenul corăbiei, dată ca recompensă soldatului care sărea primul într-o corabie dușmană.
Parte de vorbire: sufix
Origine: (lat. rostrum „cioc, plisc”)