Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. rotatif)
1. adj. (despre mișcări) circular.
2. (despre sisteme tehnice) care poate face o mișcare de rotație.
3. motor ~ = motor cu cilindri rotativi, patentat de unele fabrici de automobile.
4. (s. f.) presă de imprimat la care suportul clișeului și organul de presiune sunt cilindrice.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. rotativiste)
1. muncitor tipograf care lucrează la rotativă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. calcinateur)
1. aparat pentru recuperarea căldurii gazelor de ardere din cuptoarele rotative pentru ciment.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. carrousel)
1. instalaţie din mai mulţi căluţi de lemn, pe care încalecă copiii şi care se învârtesc pe o pistă circulară; căluşei.
2. dispozitiv circular pentru manutenţiune (1).
3. ~ aerodinamic = turn metalic pe un suport rotativ, pe care se poate monta un obiect profilat în vederea măsurării forţelor aerodinamice; strung-~ = strung cu axa de rotaţie verticală, la prelucrarea pieselor grele de înălţime mică.
4. reprezentaţie a unui grup de călăreţi care execută o serie de mişcări de dresaj.
5. circulaţie intensă de vehicule în diverse sensuri.
6. (fig.) succesiune rapidă de oameni, de lucruri.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. compensateur)
1. adj. care compensează; compensativ, compensatoriu.
2. s. n. sistem tehnic care lucrează în vederea obţinerii unei compensări de variaţie, de efort etc.
3. maşină electrică rotativă pentru îmbunătăţirea factorului de putere în reţele de curent alternativ.
4. instrument electric de măsură bazat pe metoda compensării.
5. s. m. specialist autorizat să efectueze compensarea busolelor de pe (aero)nave.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. excentrique)
1. adj. (mat.; despre un punct) situat în afara centrului; (despre figuri geometrice) fără un centru comun.
2. neobișnuit, foarte original; extravagant, bizar.
3. s. n. organ de mașină format dintr-un disc fixat pe un arbore rotativ, și a cărui axă nu este în centru, servind la transformarea mișcării de rotație în mișcare rectilinie alternativă și invers.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. galet)
1. fragment mic de rocă, piatră, cu muchiile rotunjite de acțiunea mării sau a torenților.
2. rolă metalică montată între două piese în mișcare, pentru a le micșora frecarea.
3. piesă la mașina de filat mătase artificială care întinde firul la ieșirea din baia de filare.
4. element de tranformator electric, de forma unui inel, cu mai multe spire de înfășurare.
5. secțiune a unui comutator rotativ.
Parte de vorbire: afix
Origine: (fr. gyr/o/-, -gyre, -gyrie, cf. gr. gyros „învârtitură”)
1. „cerc, rotire, rotativ, girus”.