Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. compensateur)
1. adj. care compensează; compensativ, compensatoriu.
2. s. n. sistem tehnic care lucrează în vederea obţinerii unei compensări de variaţie, de efort etc.
3. maşină electrică rotativă pentru îmbunătăţirea factorului de putere în reţele de curent alternativ.
4. instrument electric de măsură bazat pe metoda compensării.
5. s. m. specialist autorizat să efectueze compensarea busolelor de pe (aero)nave.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. rotativiste)
1. muncitor tipograf care lucrează la rotativă.
Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. roto-, rota-, roti-, cf. lat. rota)
1. „roată, rotitor, rotativă”.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. rotothèque)
1. catalog cu fişe aplicate pe plăci situate într-o tobă rotativă, care pot fi consultate fără a fi scoase.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. tourniquet)
1. (mar.) rolă metalică fixată vertical în puncte, care împiedică frecarea lanțului ancorei sau al parâmelor.
2. masă rotativă pe care se așază sticlele spre a fi umplute cu lichide, în industria alimentară.
3. bare în cruce care se rotesc pe un ax vertical, permițând trecerea câte unei singure persoane.
4. punere pe apă a unei nave; lansare.
5. instrument în formă de garou, pentru comprimarea arterelor.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (butoi + -aș)
1. diminutiv al lui butoi; butoi mic în care se pune vin sau alt lichid; (reg.) balercă.
2. (arme de foc) parte cilindrică rotativă formată din mai multe camere, fiecare cameră conținând un singur cartuș; cilindrul unui revolver.