Dictionar

Rezultate principale (Rotaţie):

Rotaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. rotation, lat. rotatio, germ. Rotation)

1. mișcare a unui corp în jurul unui punct fix sau al unei axe.

2. (mat.) transformare biunivocă a planului sau a spațiului în el însuși determinată de un punct fix (centru) sau de o dreaptă (axă), printr-o rotație păstrând unghiurile și distanțele; rotor.

3. mișcare a corpurilor cerești în jurul axei proprii.

4. schimbare alternativă.

5. ~a capitalului = circuitul fondurilor de producție în sfera producției și a circulației.

6. alternare metodică pe același teren a plantelor care se cultivă într-un asolament.

7. schimb alternativ de persoane sau de echipe în cursul unei activități.


Rezultate secundare (Rotaţie):

Autorotaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. autorotation)

1. mişcare de rotaţie a unei suprafeţe portante sau a unui avion, care se întreţine de la sine.


Levorotaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. lévorotation)

1. rotaţie a inimii către stânga.


Numerotație

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. numérotation)

1. acțiunea de a numerota și rezultatul ei; numerotare.

2. acțiunea de a atribui un număr sau o ordine de clasificare unor elemente, obiecte, ființe etc.


Arbore

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. arbor)

1. copac.

2. ~le vieţii = a) arbore decorativ, cu tulpina piramidală şi frunze verzi, solzoase; tuia. b) (fig.) schemă reprezentând evoluţia omului de-a lungul vieţii; ~ genealogic = reprezentare grafică, ca un arbore, a legăturilor de rudenie dintre membrii unei familii sau grup de familii înrudite.

3. catarg.

4. axă care transmite o mişcare de rotaţie diferitelor organe ale unei maşini.

5. (mat.) structură de date în care fiecare conţine puncte de referinţă la celelalte.

6. (inform.) graf orientat, aciclic.


Autorotaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. autorotation)

1. mişcare de rotaţie a unei suprafeţe portante sau a unui avion, care se întreţine de la sine.


Axă

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. axe, germ. Achse)

1. dreaptă care se consideră a fi orientată într-un anumit sens.

2. (tehn.) linie dreaptă care ocupă o anumită poziţie într-un sistem tehnic.

3. ~ de rotaţie = dreaptă imaginară în jurul căreia se execută mişcarea de rotaţie a unui corp; ~ optică = linie care trece prin centrul corneei şi prin centrul optic al ochiului; ~ de simetrie = linie a unui corp sau a unei suprafeţe faţă de care acestea prezintă anumite proprietăţi de simetrie.

4. (astr.) ~ a lumii = prelungire a dreptei care uneşte polii Pământului până la intersecţia cu sfera cerească.

5. grup constituit în timpul celui de-al doilea război mondial de Germania, Italia şi aliaţii lor.


Axoidă

Parte de vorbire: s.
Origine: (după engl. axoid)

1. curbă, loc geometric al axei instantanee de rotaţie în mişcarea unui corp rigid.


Barigiroscop

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., engl. barygyroscope)

1. instrument giroscopic pentru punerea în evidenţă a rotaţiei Pământului.


Bascula

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. basculer)

1. a executa o mişcare de rotaţie limitată în jurul unei axe orizontale.