Rezultate principale (Rotaţie):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. rotation, lat. rotatio, germ. Rotation)
1. mișcare a unui corp în jurul unui punct fix sau al unei axe.
2. (mat.) transformare biunivocă a planului sau a spațiului în el însuși determinată de un punct fix (centru) sau de o dreaptă (axă), printr-o rotație păstrând unghiurile și distanțele; rotor.
3. mișcare a corpurilor cerești în jurul axei proprii.
5. ~a capitalului = circuitul fondurilor de producție în sfera producției și a circulației.
6. alternare metodică pe același teren a plantelor care se cultivă într-un asolament.
7. schimb alternativ de persoane sau de echipe în cursul unei activități.
Rezultate secundare (Rotaţie):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. autorotation)
1. mişcare de rotaţie a unei suprafeţe portante sau a unui avion, care se întreţine de la sine.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. lévorotation)
1. rotaţie a inimii către stânga.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. numérotation)
1. acțiunea de a numerota și rezultatul ei; numerotare.
2. acțiunea de a atribui un număr sau o ordine de clasificare unor elemente, obiecte, ființe etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. arbor)
1. copac.
2. ~le vieţii = a) arbore decorativ, cu tulpina piramidală şi frunze verzi, solzoase; tuia. b) (fig.) schemă reprezentând evoluţia omului de-a lungul vieţii; ~ genealogic = reprezentare grafică, ca un arbore, a legăturilor de rudenie dintre membrii unei familii sau grup de familii înrudite.
3. catarg.
4. axă care transmite o mişcare de rotaţie diferitelor organe ale unei maşini.
5. (mat.) structură de date în care fiecare conţine puncte de referinţă la celelalte.
6. (inform.) graf orientat, aciclic.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. autorotation)
1. mişcare de rotaţie a unei suprafeţe portante sau a unui avion, care se întreţine de la sine.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. axe, germ. Achse)
1. dreaptă care se consideră a fi orientată într-un anumit sens.
2. (tehn.) linie dreaptă care ocupă o anumită poziţie într-un sistem tehnic.
3. ~ de rotaţie = dreaptă imaginară în jurul căreia se execută mişcarea de rotaţie a unui corp; ~ optică = linie care trece prin centrul corneei şi prin centrul optic al ochiului; ~ de simetrie = linie a unui corp sau a unei suprafeţe faţă de care acestea prezintă anumite proprietăţi de simetrie.
4. (astr.) ~ a lumii = prelungire a dreptei care uneşte polii Pământului până la intersecţia cu sfera cerească.
5. grup constituit în timpul celui de-al doilea război mondial de Germania, Italia şi aliaţii lor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după engl. axoid)
1. curbă, loc geometric al axei instantanee de rotaţie în mişcarea unui corp rigid.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., engl. barygyroscope)
1. instrument giroscopic pentru punerea în evidenţă a rotaţiei Pământului.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. basculer)
1. a executa o mişcare de rotaţie limitată în jurul unei axe orizontale.