Rezultate secundare (Rotile;):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bavette)
2. şerveţel la gâtul copiilor când mănâncă; bărbiţă.
3. şorţ de tablă deasupra coamei la acoperiş.
4. apărătoare de cauciuc la roţile (din spate) ale autovehiculelor.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (engl. booster)
1. motor cu abur auxiliar care antrenează roţile libere purtătoare ale unor locomotive cu abur pentru mărirea forţei de tracţiune.
2. (electr., telec.) generator auxiliar pentru sporirea tensiunii; survoltor.
3. fuzee cu mare putere de propulsie şi de scurtă durată, pentru lansarea proiectilelor teleghidate; rachetă auxiliară.
4. (med.) nouă doză de vaccin administrată pentru a întări răspunsul imunitar; rapel.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. braquer)
1. tr. a îndrepta un obiect, un lucru către un punct.
2. a orienta roţile directoare ale unui automobil pentru a vira.
3. a înclina comenzile unui aparat de zbor.
4. intr. a întoarce (un vehicul), a vira.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. capotage)
1. accident în care un vehicul se răstoarnă, se dă peste cap, și ajunge cu capota în jos (și roțile în sus); capotare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. caoutchouc)
1. material plastic şi rezistent, sintetic sau din latexul unor arbori tropicali, folosit pentru anvelope, tuburi etc.
2. anvelopă (umplută cu aer) care îmbracă roţile automobilelor, bicicletelor etc.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. patiner)
2. (despre vehicule) a nu putea înainta pe un teren alunecos, roţile învârtindu-se pe loc.
3. (tehn.) a aluneca pe o pistă de ghidare.