Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. hélicoïdal)
1. în formă de elice; care prin mișcare descrie o elice.
2. (matem.) mișcare ~ă = mișcare formată din combinația dintre o translație și o rotație în jurul unei axe (un obiect care se mișcă de-a lungul unei axe fixe, rotindu-se în jurul acelei axe).
3. (tehnol.) angrenaj ~ = angrenaj conic sau cilindric având profilul dinților în formă de elice, care asigură silențiozitate și rezistență.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. plaque)
1. foaie de metal, lemn, sticlă, ebonită etc.
2. ~ aglomerată = placă din așchii de lemn presate cu diferiți lianți; ~ fotografică = placă de sticlă acoperită pe una din fețe cu o emulsie fotosensibilă; ~ de acumulator = fiecare dintre electrozii unui acumulator, pe care se află o pastă de materie activă.
4. a schimba (sau a întoarce) ~a = a schimba subiectul unei discuții sau comportarea față de cineva.
5. ~ turnantă = disc de oțel sau de fontă, prevăzut cu șine, care, rotindu-se pe un pivot, servește la întoarcerea vehiculelor ușoare de cale ferată; (fig.) răspântie, încrucișare de drumuri.
6. ~ de fundație = fundament de beton al unei clădiri; placă de bază.
7. tablă pe care este scris, săpat ceva.
9. ~ continentală = bucată relativ independentă a scoarței terestre, de forma unei calote sferice, care se mișcă în raport cu altele.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Rolle)
1. organ de maşină în formă de rotiţă, care, rotindu-se în jurul unui ax, serveşte la rularea unui vehicul, la transmiterea unei mişcări etc.
2. unealtă dintr-un cilindru cu mişcare în jurul unui ax, cu un mâner, pentru tencuit, zugrăvit etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Walze)
1. cilindru.
2. maşină alcătuită dintr-un ansamblu de cilindri grei, dispuşi paralel, care, rotindu-se în sensuri contrare, exercită o presiune asupra unor materiale pe care le sfărâmă, le netezesc etc.