Dictionar

astragal

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. astragale, lat. astragalus, gr. astragalos)

1. s. n. primul dintre oasele mari ale tarsului; talus.
2. mulură rotunjită care împodobește extremitatea superioară a unei coloane la baza capitelului.
3. s. m. plantă din familia papilionaceelor, care produce o gumă lipicioasă.
 

colină 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. colline, lat. collina)

1. formă de relief, mai mică decât dealul, rotunjită.
 

lob 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. lobe)

1. porțiune rotunjită și proeminentă a unui organ anatomic (creier, plămâni, ficat).
2. partea inferioară a pavilionului urechii.
3. element de construcție în forma unui arc de cerc.
4. porțiune buclată a unui meandru.
5. fiecare dintre părțile în care este secționată o frunză, o petală sau sepală.
 

monticul

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. monticule, lat. monticulus)

1. mică ridicătură de teren cu aspect de movilă; grămadă de materiale, de pietre etc.
2. (anat.) mică proeminență rotunjită.
 

nodozitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. nodosité, lat. nodositas)

1. formație accidentală sau patologică pe organele plantelor sau animalelor.
2. (med.) formație patologică rotunjită și dură.
3. mică ridicătură pe suprafața unor obiecte.
4. (bot.) mic tubercul globulos dezvoltat pe rădăcinile de leguminoase sub acțiunea bacteriilor care participă la fixarea azotului.
 

olivă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (lat. oliva, fr. olive, germ. Olive)

1. piesă în fonetica experimentală, care se introduce în nas pentru a se înregistra suflul nazal.
2. (arhit.) ornament în formă alungită, asemănător unei măsline.
3. formație anatomică proeminentă și rotunjită.
4. proeminență rotunjită în partea superioară și laterală a bulbului rahidian.
5. (înv.) fruct al măslinului; măslină.