rozetă
Parte de vorbire: s.f.
Etimologie: (fr. rosette)
Etimologie: (fr. rosette)
1. element decorativ în formă de roză de dimensiuni mici, care împodobește un obiect, o piatră etc.
2. placă rotundă în formă de nasture, purtată în trecut de către militarii din cavalerie, prinsă în partea de sus, din față, a cizmei.
3. ornament la încrucișarea bolților, în arhitectura gotică.
4. ornament, disc pentru mascarea unor elemente minore.
5. (tehn.) element de legătură, de suspensie sau de protecție a unei tije, ca un guler marginal.