Rezultate secundare (Roşiatică,):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. caroténodermie)
1. pigmentaţie gălbuie-roşiatică a tegumentelor, provocată de creşterea carotinemiei; ocrodermie, xantoză.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (lat. cuprum)
1. metal de culoare roşiatică, maleabil, ductil, rezistent, foarte bun conducător de căldură şi electricitate; aramă.
2. (chimie) element chimic cu simbolul Cu și numărul atomic 29.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Fernambuk/holz/)
1. lemn de Brazilia de culoare roşiatică, folosit la fabricarea arcuşurilor.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. fouve)
1. adj., s. n. (de) culoare galben-roşiatică.
2. adj., s. m. (pictor) aparţinând fovismului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. mastiff)
1. rasă englezească de câini de pază, puternici, cu părul scurt, de culoare galben-roşiatică, înrudiţi cu dogul.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. microcline)
1. mineral din grupa feldspaţilor potasici, de culoare roz, galbenă, roşiatică sau verde, constituent de bază al unor roci eruptive sau metamorfice.