Parte de vorbire: s.
Origine: (auto2 + echilibrare)
1. echilibrare automată a roţilor de autovehicul cu ajutorul unui dispozitiv care se intercalează la montajul acestora, între jantă şi butuc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cale)
1. încăpere între puntea inferioară şi carlinga navei, în care se pune încărcătura.
2. plan înclinat către mare pe care se construiesc sau se repară nave.
3. piesă pentru calarea (1) roţilor unui vehicul, a unei piese.
4. piesă de diverse forme cu care se controlează dimensiunile pieselor în construcţia de maşini.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. contre-manivelle)
1. manivelă legată rigid cu un capăt de butonul motor al roţilor motoare ale unei locomotive, iar cu celălalt de bara de comandă a culisei.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. overdrive)
1. dispozitiv interpus în transmisia unui automobil pentru a multiplica turaţia roţilor sau a micşora pe aceea a motorului, în scopul diminuării uzurii şi consumului; schimbător de viteză automat.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. palette)
1. plăcuță de lemn (ovală) pe care pictorii își amestecă culorile când lucrează.
2. (fig.) gamă cromatică specifică unui pictor, unei lucrări; cromatică, colorit, măiestrie a unui scriitor, compozitor etc.
3. plăcuță rotundă cu mâner pentru lovirea mingii la tenisul de masă.
4. organ al turbinelor sau al roților hidraulice care conduce fluidul.
5. (mar.) platformă în porturi și pe nave la manipularea și stivuirea unor mărfuri.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. rouler)
1. tr. a deplasa un corp prin rostogolire.
2. (despre vehicule) a se deplasa prin rostogolirea roților sau a rolelor pe o cale fixă.
3. a parcurge un anumit număr de kilometri cu un autovehicul.
5. (croitorie) a rotunji reverul unei haine, o piesă din stofă etc.
6. a face să circule (fonduri bănești).
7. intr. (despre filme) a fi proiectat pe ecran.
8. (despre cicliști, atleți) a alerga relaxat și uniform.
9. (despre nave, avioane) a se balansa în sens transversal; a avea ruliu.