rubrică

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. rubrique, germ. Rubrik, lat. rubrica)

1. despărțitură într-un registru, formular, grafic etc.
2. spațiu rezervat într-o publicație periodică articolelor, comunicărilor etc. dintr-un anumit domeniu.

rubricariu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. rubricario)

1. titlu în cerneală roșie al capitolelor unei opere.
2. indice alfabetic.

rubricator

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. rubricator)

1. ansamblu de rubrici, fiecare alcătuită după un anumit criteriu, în care se clasifică un material variat.

rubricatură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Rubricatur)

1. împărțire a unui registru, formular etc. în rubrici; liniatură.

subrubrică

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (sub- + rubrică)

1. subdiviziune a unei rubrici.

bibliorama

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (biblio- + -rama2)

1. titlu de rubrică cu conținut complex (cronici, comentarii, noutăți) din lumea cărții.

caleidoscop

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. kaléidoscope)

1. cilindru opac în care sunt dispuse mai multe oglinzi, astfel încât mici obiecte colorate, în interior, formează o infinitate de desene simetrice.
2. (fig.) operă, rubrică care cuprinde cele mai variate aspecte, teme, subiecte.

coloană

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. colonne)

1. stâlp cilindric de piatră, marmură etc. destinat să susțină un antablament.
2. formație cu aspect de stâlp apărută în peșteri prin unirea unei stalactite cu o stalagmită.
3. ~ vertebrală = șira spinării.
4. parte dintr-un catarg care iese deasupra punții.
5. masă a unui fluid care ia formă cilindrică atunci când este închisă într-un tub sau când țâșnește cu putere dintr-o conductă.
6. secțiune verticală a unei pagini tipărite sau manuscrise.
7. rubrică (într-un formular, într-un registru etc.).
8. șir vertical de cifre.
9. denumire a mai multor aparate în chimie și în industria chimică, dintr-o manta verticală, cilindrică, de metal etc., conținând materiale absorbante, filtrante etc.
10. convoi de oameni, animale, vehicule, nave, care merge rânduit în șiruri paralele în adâncime.
11. ~a a cincea = grup de trădători în slujba dușmanului, care organizează diversiuni, acte de sabotaj etc. pentru a dezorganiza spatele frontului.
12. (cinem.) ~ sonoră = ansamblu de sunete care însoțește imaginile unui film.

cont

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. conto, germ. Konto, fr. compte)

1. operație contabilă cuprinzând cele două părți (debit și credit) care exprimă valoric (și cantitativ) existența și mișcările unui anumit proces economic pe o perioadă de timp.
2. evidența acestei operații.
3. a trece în ~ = a înscrie la rubrica datoriilor; a ține ~ (de ceva) = a lua în considerare; pe ~ propriu = pe proprie răspundere.

discorama

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. discorama)

1. titlu de rubrică sub care sunt anunțate noi înregistrări pe discuri (muzică, teatru etc.).

horoscop

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. horoscope, lat. horoscopus, gr. horoskopos)

1. tabel sinoptic cu poziția aștrilor în momentul nașterii unui copil, pe baza căruia astrologii prezic viitorul acestuia.
2. prezicere astrologică a destinului.
3. rubrică în unele publicații conținând preziceri pentru cei născuți în fiecare dintre cele 12 zodii.