Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. rubricator)
1. ansamblu de rubrici, fiecare alcătuită după un anumit criteriu, în care se clasifică un material variat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Rubricatur)
1. împărţire a unui registru, formular etc. în rubrici; liniatură.
Parte de vorbire: s.
Origine: (sub- + rubrică)
1. subdiviziune a unei rubrici.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. tabella, germ. Tabelle)
1. foaie împărţită în rubrici completate cu nume, cifre, date etc.; tablou (I, 5).